[Ne]Apartinere.....

Nu sunt a ta, nu sunt a mea, nu sunt al nimanui.
Am propriul meu suflet zdrobit pe care-l duc pe brate, propria mea piele inasprita de loviturile furioase de bici, propriul meu grumaz cu urme lasate de capastrul durerii mele. Am proprii mei ochi impaienjeniti de lacrimile gandurilor, propriile mele buze arse de vremurile ce-au trecut, propriul chip batut de bicisnitudinile sortii.
Am propria mea suferinta care ma inalta, si propria mea minte care ma mutileaza.
Am propria mea colivie, si propriile mele incheieturi taiate.
Am propriii mei ochi care nu mai stiu sa vada, si propriile mele degete care si-au pierdut finetea simtului.
Am propria mea bucata din sufletul tau in mine, si propriile mele franturi din trupul tau, pe trupul meu.
Am propria mea lama cu care ma mutilez voit sau nu, dar cu care din pacate te mutilez cel putin la fel de tare si pe tine, fara ca macar sa vreau. Am propriile mele lacrimi cu care as vrea sa te tamaduiesc de toata durerea ce ti-am adus-o, dar care mai tare te ard decat iti cicatrizeaza ranile, macar la suprafata.
Te am pe tine atunci cand o constientizez cel mai putin, si pentru asta te iubesc!

Without you I'm nothing

Stiu ca ti-am dat totul......mintea si sufletul meu sunt ale tale.La fel si visele,sperantele si telurile mele.Mi-ai luat totul si totusi nimik.Fara tine nu mai sunt,iar toate acestea nu mai au nici un rost,se pierd,nici macar nu sunt invizibile ,ci pur si simplu inexistente.
S-o iau de la capat?fara tine??? Nu as putea,nu am forta si nici vointa,pentru ca mi le-ai luat si pe acestea.Sunt si voi ramane agatata de tine pentru totdeauna iar iubirea noastra va fi ata de care voi atarna.
M-am pierdut cu totul.Odata daruita tie,stiu ca nu ma voi mai avea,nu voi mai fi a mea.Prin tine voi vedea,mirosi,gusta,auzi si simtit viata.Eu voi fi surdul,mutul,neajutoratul ce va avea nevoie de tine.Atunci sigur ca tu imi vei reda vederea,ma vei face sa respir aerul curat al vietii si al fericirii,imi vei da sa gust din toate placerile existente,si auzi de la tine vorbe dulci si voi simti numai ce imi poti da tu sa simt.
Ca doi fluturi vom zbura.Nu vom sti ca vom trai doar o zi sau cateva ore.Ma vei tine sub aripa ta,la pieptul tau si atunci voi sti ca am sa mor...suspin,dar sunt fericita.Nu plang dar imi iau adio cu zambetul pe buze.Inchid ochii si cand ii deschid din nou,tu imi mangai chipul,ma saruti usor si ma privesti cu dragoste.Vreau sa fiu un fluture.
In timp ce ma strangi in brate si ma las strivita de forta ta,iti soptesc usor:"vreau...da,vreau,vreau...".As vrea sa nu mai deschid ochii atuci cand ii inchid de placere,de extaz si de fericire.Vreau sa dureze o vesnicie.Cand ma trezesc dimineata langa tine vreau sa adorm la loc,cand ma saruti pentru a mia oara si cand te uiti in ochii mei,vreau sa raman oglindita in ei pentru totdeauna.
Cand plang,lacrimile mele aluneca usor peste ale tale.Devenim una si aceeasi persoana.Simtit acelasi lucru.Nu stim cum,cand sau de ce se intampla,dar venele imi sunt bolnave iar pielea ma furnica neinceat.Atunci imi inchid eu ochii,nu vreau sa vad ce simti pt ca stiu deja ce simt eu.Tu plangi din acelasi motiv pentru care plang si eu,iar tu suspni pentru a avem amundoi acelasi motiv sa suspinam.
Trebuie sa fiu puternica,sa alung din minte tot ce ma leaga de tine,sa revin cu picioarele pe pamanat.Dar nu pot, e imposibil pentru ca atunci cand deschid ochii vad pielea ta pe care vreau sa o ating usor,sa ma conving ca e reala,apoi sa vad buzele pe care vreau sa le sarut pana nu mi le voi mai simtit pe ale mele si vad tot ceea ce nu am vazut pana acum.Asa ca ma las pierduta inca odata si inca odata...pana ma pierd difinitiv.Nu imi pasa de ziua de maine sau de ceea ce se va intampla apoi.Sunt absorbita si cad usor intr-o prapastie fara fund.Nu te simt decat pe tine si imi doresc sa se opreasca timpul...nu o sa mai deschid ochii niciodata.Vreau sa zac langa tine,sa nu ma mai trezesc niciodata...vreau sa nu mai stiu de nimica si sa simt TOTUL!!!!

...CIOB DE FLUTURE...

Si uite asa ai sfartecat bucata cu bucata un inger de tus imprimat vulgar pe o epiderma de carton.Fara sa regreti,fara sa te gandesti daca e bine sau nu,ai rupt incet cu o delicatete violet acea farama de trecut.Remuscarea nu-si infinge coltii in inima schitata rosu in pieptul tau.Degetele nu tremura a frica trasata fin pe ocularii mintii tale.Nici un fir de praf nu plange...a murit un inger vulgar...ei si?!?Ai zice ca nu exista asa ceva...dar pe o foaie cate nu exista?!Inserarea isi inchide pleaoapa peste lumina,isi despleteste parul in fire de vise...iar tu?Tu ce anume porti?Ai devenit linia continua fara nume.Ai lua fiecare cuvant din DEX dar...NU... prea multe pagini,prea multe posibilitati.Azi nu-ti asumi ristul unei umbre triste...azi vrei sa fii umbra frunzei somnoroase si fericite care a vorbit cu fluturii.Privesti metodic cioburile unui inger-fost-inger ce zac acum langa serbetul prafuit.Pensulele s-au uscat in tacere,au imbratranit cu secunda iar in urma au lasat...culori frante.Remarci combinatia noua:ciocuri de inger alaturate unor pensule impietrite.Peretii s-au invaluit in cerneala parca refunzand sa fie partasi la tabloul prost lucrat,pus in vanzare pentru ochii tai,palmele tale...gandurile tale..Floarea uscata de pe podea se intreaba la ce sunt bune gandurile?Atatea beculete...Pentru ce?!?Pana la urma tot te usuci...aici,in cubul razuit pe arici de inger,totul se usuca intr-un final.Privesti detasat la set,la fantomele unor gesturi de Dumnezeu-curcubeu,la cioburile unor ceva unic-nonunic,la camasa de noapte a peretilor,la uleiuri si vise.Ucigator de linii tus-divin-vulgar fara remuscari ramas la locul crimei...oare ce nume poarta??Poate te numeste...CIOB DE FLUTURE...