[Ne]Apartinere.....

Nu sunt a ta, nu sunt a mea, nu sunt al nimanui.
Am propriul meu suflet zdrobit pe care-l duc pe brate, propria mea piele inasprita de loviturile furioase de bici, propriul meu grumaz cu urme lasate de capastrul durerii mele. Am proprii mei ochi impaienjeniti de lacrimile gandurilor, propriile mele buze arse de vremurile ce-au trecut, propriul chip batut de bicisnitudinile sortii.
Am propria mea suferinta care ma inalta, si propria mea minte care ma mutileaza.
Am propria mea colivie, si propriile mele incheieturi taiate.
Am propriii mei ochi care nu mai stiu sa vada, si propriile mele degete care si-au pierdut finetea simtului.
Am propria mea bucata din sufletul tau in mine, si propriile mele franturi din trupul tau, pe trupul meu.
Am propria mea lama cu care ma mutilez voit sau nu, dar cu care din pacate te mutilez cel putin la fel de tare si pe tine, fara ca macar sa vreau. Am propriile mele lacrimi cu care as vrea sa te tamaduiesc de toata durerea ce ti-am adus-o, dar care mai tare te ard decat iti cicatrizeaza ranile, macar la suprafata.
Te am pe tine atunci cand o constientizez cel mai putin, si pentru asta te iubesc!