Micile placeri ale vietii

Imi doresc un colt din Rai, dar numai unul mic, nu visez la o pajiste intreaga, presarata cu margarete si nici la tot albastrul senin al cerului. Vreau un colt mic, poate un norisor de spuma pe care sa plutesc fara noima. Oare un colt de perfectiune va face un om fericit? Rail este perfect, nu-i asa, adica eu, cel putin, asa mi-l imaginez, o priectie a Pamantului pe care traim, farapoluare, incalzire globala, oameni rai care se invidiaza unii pe ceilalti, zgarie-nori din sticla siotel. Ma rog, lumea cum era ea inainte. Ici colo presarata cate-o viluta luxoasa, in care totul este facut din marmura alba si materiale vaporoase. Soarele straluceste mereu si adie un vand proaspat in toate incaperile. Noptile au parfumul verii si stele stralucesc ceva mai puternic decat o fac pe Pamant. Si nu exista smoq, nici cerul de noapte, nici calamitati naturale.Ingeriisi oamenii traiesc in armonie, se ajuta, isi vorbesc frumos, se imbraca numai in alb si beau doar apa sau lapte. Acolo nu exista alcool sau droguri, pentru ca nu au nevoie de ceva care sa le dea halucinatia perfectiunii, ei traiesc in ea, si totul se intampla asa cum trebuie sa se intampla.

In Iad, insa, lucrurile nu stau asa. La o masa, o gasca galagioasa de diavoli impielitati joaca poker pe bani, si se barfesc intre ei. Cateva femeii usoare, cu coda si coarne, danseaza la o bara si beau dintr-o sticla cu bautura tare. Moartea, drogata bine, incearca sa vrajeasca coasa. Inclina capul din cand in cand si i se vede craniul.

Hitler e emo, plange intr-un olt ca nu a reusit sa isi duca la bun sfarsit misiunea. Nero canta si danseaza, ceausescu tine o prelegere despre reforma agraara iar Lenuta se admira intr-un ciob spart. Saddam, e trist, citeste Coranul si se gandeste la viata, nu ii place nimic. Vine diavolul de serviciu i le da cate-un joint “Luati ma, sa vedeti si voi cum e in Rai!”