Fericirea...duhul lui Alladin

Unii aleg sa va spuna ce le trebuie ca sa fie fericiti, eu aleg sa va povestesc ce
inseamna pentru mine...

Cand sunt fericita am senzatia ca sunt intr-o armonie cu tot ce e in jurul meu, sunt
alerta, vioaie si imi e greu sa respir. Mi-e greu sa respir pentru ca uit s-o fac, ma
preocupa toate senzatiile pe care mi le da starea de bine in care ma aflu. Tot corpul
raspunde la orice element care-mi prelungeste aceasta stare si ma simt ametita,
vulnerabila, dar protejata.Ca si cum nimic rau nu poate sa i se intample. Stiu ca
iubesc neconditionat cand sunt fericita. Orice. Oricine. Iubesc cu tot sufletul,
iubesc trecutul, greselile, lumea, razboaiele, in toate vad ceva bun,cumva.

Cand pielea iti furnica de parca ai energie in plus si nu stii cui s-o dai...si de
fiecare data cand esti atins simt scantei care se preling in tot corpul de parca ar
fi argint viu...si iar mi-e greu sa respir sau sa gandesc. E o stare de nebunie
frumoasa, e o stare in care te pierzi cumva in tine si in lume, nimic nu mai
conteaza, pentru ca totul ti se pare asa frumos in armonia ta.Te confunzi cumva cu
energia din jurul tau si devii invizibil.Nu zambet, nu flori, nu cafea, nu cadouri,
nu bani...nimic nu se compara cu fericirea asta.

Nu te mai vezi si nu te mai auzi, te simti de parca ai visa si totul e intr-o ceata
calda si imbietoare, e ca si cum iti alinti sufletul...simti ca nu mai vrei sa faci
nimic, doar ca sa stai asa mereu, cu fericirea intiparita in tine...

Te duce inapoi la copilarie. Te face sincer. Te face frumos si plin de viata. Te face
amuzant. Pentru mine fericirea e senzuala, inspira gratie si finete in purtatorul
sau, insufla un erotism inconstient...si atat de atractiv. O persoana fericita e greu
de trecut cu vederea. Iti face cadou sarm, putere, ambitie, caracter...cred ca de
asta se discuta de la inceputul timpurilor despre subiectul asta. E duhul lui
Alladin, insa cu dorinte nelimitate...