Vreau....

Vreau sa mor. Vreau sa simt agonia puternica dinaintea sfarsitului, sa simt teama de neant cum imi intra pana in maduva oaselor, sa nu mai vad nimic, sa nu mai aud nimic, sa nu mai simt nimic, sa nu mai am nici un gand, sa ma golesc de tot ce am reprezentat vreodata, sa inchid ochii si sa ma pierd.

Vreau ca tot ceea ce nu ati stiut din mine sau nu v-ati dat seama sa dispara odata cu mine. Sa fiu doar o amintire vaga, ca un nor cenusiu intr-o zi insorita de vara.

Vreau sa simt. Vreau , sau mai bine zis am nevoie, de o baie de senzatii. Am nevoie sa las mintea sa doarma si sa permit simturilor sa ma guverneze. Am nevoie de o atingere care sa am faca sa tremur, un sarut sa ma faca sa iau foc, o pleoapa care sa se inchida in fata mea si un zambet care sa se vrea sters.

Vreau sa zbor. Sa-mi creasca aripi gaurite de durerea mea, ca niste haine ponosite pe un cersetor batran, ce nu o data si-a pierdut grijile in bautura. Vreau ca aceste aripi sa ma poarte acolo, pe un nor indepartat, sa stau culcata , privind aroganta la lumea ce se scurge sub mine, la animale ce se vor oameni, la ganduri ce se vor reale.

Vreau sa ma pierd. Sa alunec intr-o parte de lume nestiuta de nimeni, printre oameni care nu ma stiu, sa intru noaptea tarziu intr-un bar plin de fum, sa am hainele impregnate cu miros de tutun fin, sa cer scurt o bautura tare in care sa ma regasesc, sa ma caut si sa ma uit.

Vreau sa iau foc. Sa fiu o flacara adevarata, arzand doar pentru a se stinge. Dar stati! Asta sunt deja, caci ma vreau a fi om. Vreau atatea lucruri, si pe majoritatea mi le cer mie si durerii mele, care o vreau inaltatoare si innobilanta.

Ma vreau pe mine… sau poate doar te vreau pe tine… nici eu nu mai stiu.