Nu incercati sa intelegeti adolescentii

Ura, iubire sau nepasare. Astea sunt cele ce ii ghideaza pe cei cu ochii sticlosi sau adanci, gonind mereu dupa ceva ce ei nu stiu a fi chiar ei. Ei vor cunoastere, ei vor experiente – ei le capata. Alearga innebuniti, fara sa vada in jur, dar simtind mereu orice boare de vant, ce le aduce mireasma viitoarei iubiri, viitoarei cunostinte – viitoarei suferinte. Mereu inconstienti, ghidandu-se unul dupa trupul celuilalt, dar niciodata dupa gandurile acestora, rar dupa experiente.
Ei iubesc, innebunesc, si uita. Vor mereu ce nu au si au grija sa nu obtina acel ceva niciodata, in virtutea continuarii cursei pentru cunoastere. Se grabesc adesea sa arunce vina pe ceilalti, sa-si renege prietenii si sentimentele, crezand ca senzatiile ii vor salva de durere. Si mereu se inseala. Se trezesc dupa, singuri in fata unei oglinzi reci, privindu-si chipul spalat de lacrimi in care vor sa se uite… pentru ca au uitat pe parcurs ce urma sa fie la final … “parca spuneai ca vrei placere, parca spuneai ca vrei sa uiti de tine, sa nu stii de nimeni… placere e cata vrei, pe marginea prapastiei…”. Ei uita mereu, incantati de abisul de sub ei, ca la un moment dat pot obosi sa mearga pe margine, si vor dori sa se opreasca . Dar cine indrazneste sa le ceara coerenta, cand nimeni nu o are, indiferent de varsta sau experiente?

Unii au curaj. Gresesc, isi asuma consecintele greselilor, accepta ca s-au distrus mult timp, poate ani la rand, privesc ochii celui de langa ei si se nasc din nou. Inca nu stiu daca se nasc din ei, din natura lor intrinseca, sau din negrul ochilor celuilalt. Doar ca o fac... Si cateodata o fac chiar bine. Cei de langa ei inteleg monstrul ce erau ei inainte, il imbratiseaza pe pruncul ce acum se naste si le jura sa il iubeasca pe omul ce va deveini alaturi de ei.

Acestia sunt mereu singuri, “with no footsteps to follow”, si mereu pasesc cu incredere si aroganta in nisipul fin ce li se prelinge printre degete in timp ce alearga sa-si imbratiseze himerele. Ei sunt cei pe care incercand sa-i intelegi ii vei limita si le vei invada lumea, lucru pentru care poate te-ar ierta, dar sigur le vei invada visele, si pentru asta te vor uri pana cand vor intelege ca tu ai gresit iar ei trebuie sa iti accepte greselile si sa le ierte, pentru ca ei vad dincolo de ele. Pe ei nu ii poti intelege decat stand cu ei, acceptandu-i in nebunia lor, de care te vei indragosti neaparat. Umbla cu ei, canta cu ei, filosofeaza cu ei – iti pot reda tineretea, si iti pot da cunoastere. Caci ei o au pe toata si o irosesc cu o extraordinara nonsalanta.

Pe ei ii admiri. Ei sunt cei care iti lumineaza ziua si toata lumea, cand ii vezi privind sfidator in jur, cand merg unul la bratul celuilalt. Tu ai trecut poate prin asta. Stii ca ura lor te poate elimima definitiv din lumea condusa de ei. Ei sunt cei carora nu le pasa de tine, dar care ti-ai dori cel mai mult sa le pese. Ei sunt cei care vor iubi mereu… till there was you!